Dacă mă întorc în timp, în primăvara lui 2021, îmi amintesc clar cum arătau lucrurile în lumea foto: lipsuri mari de stocuri, întârzieri la livrări, multe review-uri online dar puține decizii reale de achiziție luate cu încredere. Eu eram în punctul în care aveam nevoie urgentă de o cameră foto profesională, pentru că evenimentele reveniseră în forță după perioada de restricții și aveam deja câteva weekenduri complet rezervate pentru nunți și botezuri și îmi doream să schimb sistemul cu care lucram.
Inițial, îmi doream un sistem Fuji – mă atrăgea stilul, culorile, feeling-ul analogic al aparatelor. Dar realitatea logistică m-a obligat să caut alternative. Așa am ajuns să pun mâna pe primul Panasonic Lumix S5, un mirrorless full-frame despre care știam puține lucruri. A fost disponibil, avea specificații bune pe hârtie și părea construit pentru muncă reală. Decizia a fost luată într-o după-amiază, iar peste câteva zile aveam camera în mână, gata de testat la primul eveniment.
Sincer? A fost cu emoții. Nu știam dacă voi reuși să mă obișnuiesc repede, dacă mă va încurca în workflow sau dacă focusul va ține pasul. Dar după prima nuntă am știut: Panasonic Lumix S5 a fost o alegere inspirată. Apoi, în 2022 am simțit nevoia de un setup complet dublu pentru backup și workflow eficient și am luat al doilea corp identic. Astăzi, mă uit la numărul de cadre și realizez că împreună au documentat probabil cele mai importante momente din viețile multor familii.
Primul aparat are acum 238.197 de cadre, al doilea peste 188.000. Au rezistat impecabil în zeci de locații diferite, de la biserici întunecate la grădini cu soare puternic, de la zile caniculare la ierni reci în care îți îngheață mâinile pe grip. N-au cerut niciodată pauză, n-au refuzat să declanșeze. Asta e, poate, cea mai bună definiție a unei camere de încredere.
De ce două camere identice?
În fotografia de eveniment, timpul este rareori de partea ta. Lucrezi sub presiune, în lumină schimbătoare, cu momente irepetabile. Nu există „hai să mai tragem o dată” când mireasa își îmbrățișează tatăl sau când copilul este stropit pentru prima dată cu apă sfințită. Așa că fiecare decizie din kitul meu are în spate multă experiență și o singură întrebare: Este aceasta o alegere fiabilă într-un moment critic?
De aici a venit și alegerea de a lucra cu două camere foto identice – Panasonic Lumix S5. Motivul principal nu a fost luxul sau dorința de a avea mai multe jucării, ci necesitatea unui sistem coerent, constant și predictibil.
Iată câteva motive esențiale:
1. Același senzor = același fișier RAW
Senzorul este inima camerei. Când ai două camere cu același senzor, fiecare fotografie este perfect aliniată în ceea ce privește gama dinamică, zgomotul la ISO mare, profilul de culoare. În post-procesare, nu trebuie să îți bați capul cu ajustări diferite, profile LUT, calibrare separată. Încărcarea și editarea devin mai rapide și mai eficiente. Iar timpul salvat contează enorm, mai ales când ai sute sau mii de imagini de predat.
2. Același layout = muscle memory
Când tastele sunt în același loc, meniurile identice și setările la fel de familiare, nu pierzi niciun moment esențial bâjbâind printre butoane. Întind mâna și știu exact unde e butonul de ISO, unde schimb focalizarea, unde activez preview-ul. Indiferent care aparat este în mână. Nu e nevoie să îți „recalibrezi” reflexele de la un model la altul.
3. Obiective interschimbabile, fără stres
Unul dintre cele mai practice avantaje: orice obiectiv merge pe oricare dintre camere, fără compromis. Dacă am nevoie de 35mm pe corpul B, îl scot de pe corpul A și-l mut instant. Montura este aceeași, stabilizarea funcționează la fel, nu există diferențe de calibrare sau comportament între ele.
4. Redundanță completă
În fotografie de eveniment, ești mereu la limita riscului. Dacă o cameră pică, ai nevoie ca a doua să fie capabilă să preia TOT, fără diferențe vizuale. Nu poți preda jumătate de nuntă cu un look și restul cu altul. Două aparate identice îți oferă această liniște: dacă unul cade, celălalt e pregătit să continue fără compromis.
5. Workflow mai eficient
La finalul unei zile de nuntă, nu trebuie să tratez fișierele din cele două camere diferit. Trag RAW pe ambele, le import direct în softul pentru procesare, le editez în același lot, fără nevoia de profile separate sau corecții specifice pe cameră. Asta îmi salvează ore de muncă pe sezon.
Un aparat bun este doar jumătate din ecuație. Cealaltă jumătate, poate chiar mai importantă în fotografia de eveniment, este sticla – obiectivele. Aici se vede cu adevărat diferența dintre un kit de compromis și un kit pe care te poți baza indiferent de lumină, spațiu sau presiune.
De-a lungul timpului, am construit un setup mixt, bazat pe Sigma Art și Panasonic Lumix. Fiecare obiectiv din trusă are o poveste și un rol bine definit. Unele au fost „love at first shot”, altele au fost alegeri strategice, iar unele – dezamăgiri pe termen lung. Hai să le luăm pe rând:
Obiectivele folosite – combinația Panasonic + Sigma Art
Sigma Art 24–70mm f/2.8 – Versatil, dar cu mici bube
Acesta a fost primul obiectiv pe care l-am luat alături de Lumix S5. Teoretic, era alegerea perfectă: zoom standard, luminos, gama Sigma Art – adică sharp, contrast bun, construcție solidă. În realitate, lucrurile s-au nuanțat pe parcurs.
Plusuri:
- Extrem de versatil – l-am folosit de la cadre largi în biserici până la portrete spontane la restaurant.
- Claritate bună pe centru, contrast decent.
Minusuri:
- După aproximativ un an de utilizare intensă, am început să observ fluctuații de distanță focală afișată – de exemplu, setat la 50mm, camera îmi arăta 48, 51, 53 etc. E un detaliu care pare nesemnificativ, dar când folosești stabilizarea internă (IBIS), aceste variații pot afecta claritatea reală și parcă nu îmi doresc să zăpăcesc aparatul cu “incertitudine”.
- După o vreme, a început să acumuleze praf între lentile – o problemă cunoscută la acest model. Nu afectează drastic imaginile, dar este frustrant pentru cineva care ține la curățenia optică.
- L-am păstrat, dar acum îl folosesc foarte rar, mai mult ca backup sau ca soluție rapidă dacă sunt nevoit să folosesc un singur aparat, fiind restrâns de spațiu sau timp.
Sigma Art 35mm f/1.4 – Eroul de la evenimente
Obiectivul meu de suflet. Dacă ar fi să aleg un singur obiectiv pentru o nuntă, acesta ar fi.
De ce?
- Sharp impecabil chiar și la f/1.4.
- Culori bogate, naturale.
- Perfect pentru reportaj, portrete contextuale și cadre dinamice.
- Excelent în lumină slabă – f/1.4 combinat cu ISO bun pe S5 înseamnă magie pură.
Sigma Art 85mm f/1.4 – Pentru portrete cu suflet
Un alt obiectiv care m-a impresionat. Îl folosesc mai ales pentru:
- Portrete statice, creative.
- Momente intime la nuntă sau botez.
- Detalii: mâini, emoții, cadre în care vreau fundal complet blurat.
Plusuri:
- Bokeh superb, rotund.
- Culori foarte „calde” și plăcute.
- Claritate care nu iartă nimic (excelentă pentru editări high-end).
Observație interesantă: Față de 35mm-ul Sigma, balansul de alb pare diferit. Nu e un defect, ci mai degrabă o amprentă a tratamentului optic diferit. Se corectează ușor în Lightroom, dar e bine de știut.
Panasonic Lumix 50mm f/1.8 – Mic, ușor… și proble…
Un obiectiv foarte ușor, cu un preț bun și dimensiuni prietenoase. L-am luat pentru că îmi plăcea sa folosesc 50mm și pentru evenimente mai lungi, când simțeam nevoia de ceva mai compact.
Dar…
- De multe ori apar aberații cromatice destul de evidente (pentru mine cel puțin), mai ales afară, pe lumină puternică.
- Nu are același microcontrast ca Sigma-urile.
- Îl folosesc doar la interior sau în caz de forță majoră dacă nu am spațiu pentru 85mm și nu vreau sa folosesc doar 35mm.
Este, totuși, un companion util în anumite situații, dar nu l-aș recomanda ca obiectiv principal.
Panasonic Lumix 18mm f/1.8 – Wide extrem pentru spații strâmte
L-am luat pentru situații speciale: biserici mici, case, interioare unde 35mm era prea lung.
Plusuri:
- Super ușor, aproape nu-l simți.
- Destul de sharp, bun pentru video și foto.
Minusuri:
- Cei 18mm sunt destul de wide, poate chiar prea mult pentru gustul meu.
- Deformează puțin în colțuri (cel puțin pentru gusturile mele) – nu e ideal pentru portrete sau compoziții simetrice.
- Aș fi preferat un 20mm – probabil ar fi fost sweet spot-ul meu pentru cadre wide.
Per total, sunt mulțumit de combinația Panasonic + Sigma. Sigma Art livrează excelent pe partea creativă – culori, bokeh, caracter optic. Lumix oferă flexibilitate și greutate redusă – utile în ture lungi sau spații limitate. Împreună, acoperă toată gama de situații dintr-o nuntă, botez sau orice alt eveniment: de la cadre largi de atmosferă până la close-up-uri emoționale cu detalii intense.
Fiecare obiectiv are locul lui. Și asta e cheia unui kit bun: să știi care, când, și de ce.
Ce mi-a plăcut la Panasonic Lumix S5
După muuulte ore cu Panasonic Lumix S5 în mână, pot spune că am învățat exact unde strălucește și de ce a devenit camera mea principală. De fiecare dată când plec la un eveniment, mă bazez pe aceste aparate nu doar pentru specificațiile din fișă, ci pentru că știu ce pot scoate din ele în condiții reale – acelea unde stresul e mare, lumina lipsește, iar fiecare clipă contează.
Iată aspectele care m-au convins că Lumix S5 este, pentru mine, o cameră foto profesională cu adevărat capabilă.
1. Performanța ISO și noise-ul scăzut
În fotografia de eveniment, rareori ai luxul de a fotografia în lumină ideală. Într-o biserică întunecată, într-o sală de evenimente slab iluminată sau chiar afară, seara, când atmosfera e superbă dar lumina aproape dispare – acolo ai nevoie de o cameră care să facă față ISO-ului ridicat, mai ales dacă vrei să păstrezi atmosfera evenimentului exact așa cum a fost, fără să intervii cu propriile lumini sau multe blițuri.
Lumix S5 m-a impresionat profund cu modul în care gestionează zgomotul de imagine chiar și la valori ISO de 6400 sau 8000. Textura rămâne naturală, culorile se păstrează și, cel mai important, imaginea rămâne utilizabilă fără niciun efort în post-procesare. Comparativ cu camere din aceeași gamă de preț pe care le-am testat, S5 pare că a fost gândit special pentru fotografii care trag în lumină slabă.
2. Autonomia bateriei
Unul dintre cele mai mari avantaje ale S5-ului este bateria. Folosesc doar baterii originale Panasonic, iar după ani de utilizare, încă scot între 1200 și 1500 de cadre pe o singură încărcare. Asta, pentru un mirrorless full-frame, eu cred că este excepțional.
De-a lungul unei zile lungi – pentru o nuntă care începe dimineața și se termină după miezul nopții – pot rezista cu două baterii pentru fiecare body fără să fiu nevoit să încarc în fugă sau să car după mine 5–6 acumulatori de rezervă: 2 aparte, 4 acumulatori + un powerbank pentru încarcare, just in case.
3. Slot dublu pentru carduri – backup fără griji
Oricine fotografiază evenimente serioase știe ce înseamnă frica de a pierde date. De aceea, dual card slot-ul este o funcționalitate obligatorie în workflow-ul meu.
Pe Lumix S5 m-am obișnuit să folosesc:
- Slot 1: card de 128GB – trag RAW;
- Slot 2: card de 256GB – setat ca backup automat, tot RAW.
Totul se salvează în dublu exemplar, instant. Nu există stres, nu există compromis. Dacă un card cedează știu că totul este în siguranță pe al doilea. Este una dintre cele mai simple, dar vitale funcționalități pe care le apreciez la această cameră.
4. Greutate, echilibru și ergonomie
Una dintre surprizele plăcute cu S5 a fost ergonomia. Nu este nici grea, nici exagerat de ușoară. Se simte solidă, dar nu masivă. Gripul e confortabil, iar distribuția greutății este foarte echilibrată, inclusiv când folosesc obiective grele cum ar fi Sigma 85mm f/1.4.
Toate butoanele sunt la locul lor, iar meniul, deși inițial pare stufos, devine foarte intuitiv după ce îl personalizezi. Faptul că poți salva profiluri rapide și setări pentru evenimente diferite este un plus imens.
5. Culori naturale, fără procesare excesivă
Un aspect care m-a convins încă de la primele cadre: culorile pe Lumix S5 arată extrem de naturale. Fie că e vorba de pielea oamenilor, verdele frunzelor sau rochia albă a miresei în soare puternic – senzorul redă foarte fidel tonurile, fără să le satureze artificial.
Pentru mine, care trag totul în RAW, asta înseamnă că am o bază curată și echilibrată de la care pot pleca în editare. Nu trebuie să corectez exagerări de culoare, nu pierd timp pe „neutralizări”. Este un detaliu care, pe termen lung, înseamnă ore întregi salvate în postprocesare.
6. Fiabilitate în teren
Nu pot trece peste asta: Panasonic Lumix S5 e o cameră rezistentă. Nu o menajez, ba dimpotrivă: e cu mine pe plajă, în ploaie, în zăpadă, pe asfalt încins. Am tras cu ea în condiții de sub 0 grade dar și peste 36 de grade, fără să cedeze.
Singurele probleme apărute în timp, dar care nu au treabă cu temperatura exterioară, sunt niște freeze-uri ocazionale (vom vorbi despre ele la minusuri), dar nu a cedat niciodată în timpul unui moment important. Pentru mine, asta este cel mai important și cred că este liniștitor să știi că te poți baza pe aparatul tău în orice condiții.
Per total, Panasonic Lumix S5 mi-a oferit o experiență de utilizare echilibrată și de încredere, exact ce îți dorești de la o cameră profesională. Nu e o unealtă spectaculoasă doar pe hârtie – e o cameră care face ce promite, zi după zi, cadru după cadru.
Trei probleme reale după 3–4 ani de utilizare intensă
Oricât de mult mi-a plăcut sistemul Panasonic Lumix S5, nu pot să ignor sau să ascund anumite neajunsuri pe care le-am întâlnit în utilizarea de zi cu zi. Sunt probleme care apar doar după ce folosești intens echipamentul, în condiții reale, nu în cadrul unor review-uri superficiale sau filmate într-un studio perfect luminat.
Am documentat zeci de nunți, botezuri dar și alte evenimente, iar în acest timp, anumite limitări ale S5-ului au ieșit la iveală în mod repetat. Iată cele mai importante trei:
1. Sistemul de autofocus DFD – cel mai mare punct slab
Panasonic S5 nu folosește un sistem de autofocus cu detecție de fază (PDAF), ci un sistem denumit Depth From Defocus (DFD). În teorie, acest sistem analizează rapid imaginea și determină distanța focală ideală, fără să aibă nevoie de PDAF. În practică… lucrurile stau altfel.
Problema?
În mod Single Focus, deci nici măcar în modul Continuous (AF-C), aparatul dă rateuri frecvente. Situații în care lumina este suficient de bună, subiectul este static (de exemplu, fotografiile de grup) și totuși… focusul pică fix lângă. O fracțiune de milimetru care, în cazul unei diafragme deschise (f/1.4 sau f/2), înseamnă o fotografie ratată.
Într-un workflow profesionist, unde livrez multe cadre de grup, mi-am dezvoltat o tehnică: trag câte 3–4 seturi de cadre identice, ca să am backup în caz că focusul nu a fost fix acolo unde trebuie. E o soluție practică, dar e păcat că trebuie să o aplic.
Efecte colaterale:
- Consum mai mare de spațiu pe carduri.
- Timp crescut în selecția și sortarea imaginilor.
- Risc de a rata exact cadrul cel mai expresiv sau emoționant, pentru că acela a ieșit „puțin neclar”.
Nu zic că sistemul e inutil. Dar pentru un profesionist care se bazează pe focus precis, din punctul meu de vedere DFD nu este de încredere 100%, Iar în fotografia de eveniment, când totul se mișcă și nu ai timp să stai să refaci cadre, asta devine frustrant de foarte multe ori; dar, asta e, tragi mai mult și totul iese bine 🙂
2. Preview-ul RAW – neclar în cameră, înselător pentru verificarea focuslui
Un alt aspect problematic este preview-ul integrat în fișierele RAW, atât în aparat cât și pe PC, dar mai ales în cameră. Pe ecranul aparatului, thumbnailul afișat pentru un RAW pare adesea suficient de clar la prima vedere. Doar că atunci când mai ratează focusul, este o iluzie. Pare focus clar, dar imaginea reală este blurată.
Problema reală:
Thumbnailul integrat nu este un preview de înaltă fidelitate. Nu reflectă claritatea reală a fotografiei. De nenumărate ori, în timpul unei nunți, verific un cadru și pare ok pe aparat. Subiectul pare focusat, expresia perfectă, lumina bună. Dar când ajung în Lightroom… constat că focusul era ușor sau mai mult off.
Este unul dintre cele mai frustrante lucruri. Când crezi că ai tras un cadru bun, îl lași în pace. Când afli ulterior că era ratat, nu mai ai cum să-l refaci. Dar, te obișnuiești și cu asta și tragi mai mult 🙂
Soluția găsită?
Să tragi RAW + JPEG, iar aparatul să afișeze preview-ul JPEG, mult mai clar și mai aproape de realitate.
Dar aici intervine un nou neajuns:
- Trag multe cadre într-un timp scurt, iar dacă creează JPEG simultan cu RAW, bufferul camerei se umple mai repede, scrierea pe card e mai lentă, și în mod cert se pierde din viteză în momentele critice de la un eveniment.
- Evenimentele lungi devin o bătaie de cap logistică, mult spațiu folosit degeaba.
Așadar, nu este o soluție viabilă. Ar fi fost ideal ca preview-ul integrat în RAW să fie mai clar, sau să existe o opțiune nativă de afișare clară fără compromisuri asupra performanței.
3. Freeze aleatoriu – mic bug, dar mare stres
Aceasta este o problemă ocazională, dar enervantă: camera se blochează din senin. Nu frecvent, dar exact când ți-e lumea mai dragă.
Cum se manifestă:
- După ce fac o fotografie, încerc să intru în meniu sau să vizualizez cadrele (playback).
- Nimic nu mai răspunde. Butoanele par moarte.
- LiveView funcționează, dar restul aparatului este complet blocat.
- Butonul de oprire, nu oprește camera.
Singura soluție: scoaterea bateriei și reintroducerea ei. După aceea, camera pornește normal și merge fără probleme.
Am testat multiple carduri SD, de la branduri variate. Cele mai stabile par a fi Sony Tough M – dar chiar și cu acestea, blocajele nu au dispărut complet. Se întâmplă rar uneori, dar când se întâmplă… te scoate cumva din ritm.
Și când te scoate din ritm, riști să pierzi momente.
Într-un eveniment, ai maximum 3–4 secunde de toleranță pentru un moment esențial. Dacă fix atunci aparatul se blochează, e un risc prea mare. De aceea, am învățat să trag mereu cu ambele camere pornite în paralel – backup live, cum îmi place să spun.
Totuși aceste probleme nu sunt capăt de lume, dar nici detalii minore. Sunt elemente care afectează în mod direct workflow-ul. Nu spun că Lumix S5 e o cameră slabă – dimpotrivă, și-a făcut treaba cu brio în zeci de evenimente, dar aceste limitări merită cunoscute înainte de a investi în sistem.
Fotografie de nuntă și botez – Testul suprem
Dacă vrei să testezi cu adevărat o cameră foto, nu o duci într-un studio cu lumină controlată și un model profesionist. O iei cu tine la o nuntă, într-o zi întreagă de muncă, în care schimbi de multe ori locația, iluminarea, ritmul. O pui să facă față emoțiilor, haosului, ritmului imposibil de prevăzut. Iar dacă după 12-14 ore încă îți vine să o iei și la următorul eveniment, înseamnă că ai găsit un partener de încredere.
1. De dimineață până noaptea, fără compromis
Într-o zi clasică de nuntă, încep dimineața devreme – machiaj, îmbrăcat, detalii. În jur de prânz, urmează cununia religioasă, apoi o plimbare, poze de grup, iar seara, petrecerea. În tot acest interval, lumina se schimbă de la soft natural la lumină dură de amiază, apoi la neon sau LED-uri colorate în sală.
Lumix S5 s-a adaptat fără probleme la toate aceste condiții. De la ISO 100 în lumina zilei la ISO 6400 în biserică sau restaurant, calitatea imaginii a fost constantă, fiabilă și ușor de corectat în postprocesare. Nu am fost niciodată nevoit să trag cu flash dacă nu am vrut – iar asta contează enorm pentru stilul meu de lucru discret și documentar.
2. Dimensiune și greutate potrivite pentru ture lungi
Un alt avantaj real este faptul că S5 nu te rupe de spate, dar nici nu pare un aparat „de jucărie”. Are dimensiunea perfectă pentru un grip bun și o ergonomie solidă chiar și după 8-10 ore de fotografiat.
Comparativ cu aparate mai voluminoase (ex. DSLR-uri de top), mă simt mai liber, mai mobil. Pot fotografia din unghiuri joase sau ridicate fără să simt că trag un antrenament de fitness la fiecare cadre.
3. În biserică – testul ISO și al discreției
Cei care au tras botezuri sau nunți știu: biserica e una dintre cele mai complicate locații. Lumină slabă, spațiu limitat, tăcere, și totuși un volum mare de emoție care trebuie capturat discret.
Lumix S5 s-a comportat excelent aici:
- ISO ridicat? Fără griji.
- Zgomot? Natural, nu deranjant.
- Dimensiunea și sunetul obturatorului sunt suficient de discrete încât să nu atragă atenția dar întotdeauna poți folosi Shutterul Electronic, complet silențios.
Și, poate cel mai important, culorile redate în biserică sunt curate, fără tenta verde sau portocalie cum se întâmplă la alte camere în lumina lămpilor vechi. Pielea pare naturală, hainele nu își pierd textura, iar postprocesarea este ușoară.
4. La restaurant – schimbări rapide, fără panică
Seara, la restaurant, totul se mișcă mai repede decât poți planifica: dansuri, momente neașteptate, reacții autentice. Trebuie să fii mereu gata.
Schimb între 35mm și 85mm aproape fără să mă gândesc, iar fiecare cameră îmi dă încredere că nu voi rata nimic important. Desigur, autofocusul nu e campionul serii, dar cu puțină experiență, știi cum să-l „fentezi” și să obții cadre clare.
5. Backup real, liniște mentală
Fotografia de eveniment este muncă de responsabilitate. Ai în mână amintirile unor oameni – o zi pe care nu o pot retrăi. De aceea, backup-ul în timp real pe al doilea card îmi dă o liniște psihologică enormă. Orice s-ar întâmpla – card corupt, eroare de scriere, greșeală umană – știu că am un duplicat al fiecărui cadru.
Aceasta este una dintre funcțiile critice ale Lumix S5. Poate părea banală, dar este fundamentală pentru un profesionist.
6. La botezuri – rapiditate, versatilitate și finețe
La botezuri, dinamica e diferită: copilul e imprevizibil, totul se întâmplă într-un spațiu mic, și ai nevoie de un echilibru între distanță și intimitate. Aici, combinația dintre dimensiunea compactă a S5 și performanțele la ISO mare m-a ajutat enorm.
Pot fotografia fără să deranjez, pot fi aproape de părinți și nași fără să simt că încurc, și totuși obțin cadre expresive și clare. Aici folosesc des 50mm, 35mm și 85mm.
După zeci de nunți și botezuri, pot spune că Panasonic Lumix S5 a fost pus la testul suprem – și a trecut. Nu cu nota 10 la toate capitolele, dar cu o notă foarte solidă, suficientă cât să îmi dea încrederea de a-l lua din nou și din nou la fiecare eveniment.
E o cameră care s-a integrat perfect în stilul meu de lucru – rapid, intuitiv, documentar.
Ce mi-aș fi dorit altfel
Când am ales Panasonic Lumix S5, nu era prima mea opțiune. În 2021, aveam în cap Fujifilm. Îmi plăcea sistemul lor, culorile, dimensiunea, vibe-ul analogic, parcă făcut pentru fotografii cu suflet. Dar după pandemie, livrările erau probabil întârziate, și în România nu era aproape nimic pe stoc. Evenimentele se reluaseră brusc și aveam nevoie de echipament imediat. Așa că m-am adaptat. Am ales Lumix. Și nu-mi pare rău.
1. Aș fi vrut o industrie mai axată pe fotografie, nu doar pe video
De câțiva ani, camerele foto sunt promovate aproape exclusiv ca „sisteme hibride”, cu accent pe 4K, 6K, 10-bit, V-Log, S-Log, bitrate, framerate și tot felul de specificații video. Și e ok, în teorie. Dar pentru mine – și pentru mulți alți fotografi – nu contează cât de bine filmează o cameră dacă nu face focus corect sau are lag la preview.
Și exact asta văd acum și la Panasonic: modelul S1R II a fost anunțat, iar aproape toate review-urile se axează pe partea video. În plus, lipsesc exemple concrete de workflow fotografic, lipsesc testele în condiții mixte, în lumină slabă sau la evenimente – adică acolo unde un aparat e cu adevărat pus la încercare.
2. Aș fi vrut un autofocus real, predictibil
M-am împăcat cu DFD-ul. M-am adaptat. Dar adevărul e că, după atâtea cadre trase, mi-aș fi dorit un sistem de focus care „vede” ce văd și eu. Ceva predictibil, precis, care nu cere dubluri pentru fiecare cadru de grup. Nu e un moft – e o nevoie profesională. Nu cer lux, ci siguranță. Panasonic S5II vine deja cu acest PDAF, dar nu am simțit totuși nevoia de a face upgrade imediat ci am preferat să mai aștept.
3. Aș fi vrut un ecosistem mai popular – și localizat
Un lucru pe care puțini îl menționează: ecosistemul Lumix nu este la fel de vast sau susținut ca al altor branduri.
De exemplu:
- Există puține review-uri reale în limba română, de la fotografi care lucrează în teren.
- Grupurile de discuții sunt aproape inexistente pentru fotografie comparativ cu Fuji, Sony sau Canon.
Mi-aș fi dorit să putem învăța mai ușor unii de la alții, să putem descoperi tips & tricks și pentru fotografie, nu doar pentru video, setări utile sau moduri de lucru testate în condiții reale, nu doar în studio sau în vloguri sponsorizate.
4. Aș fi vrut o opțiune mai clară de upgrade
Acum, privind spre viitor, sunt într-o mică dilemă: merg mai departe cu Panasonic? Trec pe altceva? Mă uit la Panasonic Lumix S1R II, dar sincer, nu știu dacă sunt convins. Vreau o cameră mai fiabilă, cu autofocus mai bun, dar care să nu piardă ce-mi place acum: culorile, ISO-ul, fiabilitatea, dual card slotul, ergonomia.
Problema e că upgrade-ul nu e clar. Pe de altă parte, Fuji rămâne în sufletul meu ca o opțiune valoroasă – doar că întrebarea e: renunț la full-frame pentru APS-C? Merită sacrificiul? Sunt întrebări reale, care apar după ce ai tras peste 400.000 de cadre cu același sistem.
Nu regret că am ales Lumix S5. M-a dus prin sute de evenimente și mi-a oferit un raport calitate-preț excelent. Dar, dacă ar fi să rescriu scenariul, mi-aș fi dorit un pic mai mult: un autofocus mai de încredere, un preview mai clar, o comunitate mai activă și un roadmap mai solid pentru viitor.
Cred că mulți fotografi simt la fel. Nu vrem doar camere „all-in-one” cu specificații de cinema. Vrem aparate gândite pentru fotografie reală, de teren, unde contează fiabilitatea mai mult decât framerate-ul.
Gânduri despre Panasonic Lumix S1R II – un upgrade… dar pentru cine?
Când am aflat despre lansarea Panasonic Lumix S1R II, am avut un moment de entuziasm. Era pentru mine, în teorie, posibilul succesor logic al S5-ului, un upgrade natural spre ceva mai rapid, mai puternic, mai clar. În mintea mea, a sunat așa: „Poate de data asta au pus și autofocus real. Poate au rezolvat problemele de preview. Poate chiar e o cameră dedicată fotografilor.”
Dar odată cu valul de anunțuri, clipuri și articole… m-am trezit cu un deja-vu:
Toată lumea vorbea despre video.
8K, 6K, 10-bit, dynamic range pentru filmări, S&Q mode, codec-uri, LUT-uri. Practic, în fiecare review, fotografia era menționată undeva… în treacăt. Asta, deși S1R II este un aparat cu senzor de 44 megapixeli, gândit aparent pentru fotografii care vor detaliu, nu bitrate.
Unde e componenta foto?
E ironic, nu? O cameră foto de top care ar trebui să concureze cu Sony A7R V sau Canon R5 în zona de rezoluție – și totuși, review-urile nu includ prea multe teste de fotografie reală:
- Nu vezi cum se descurcă într-o biserică cu lumină slabă.
- Nu vezi rezultate pe piele, în backlight sau în lumină mixtă.
- Nu vezi workflow real de eveniment, portret sau lifestyle.
Pentru un fotograf de evenimente – cum sunt eu – asta e o problemă uriașă.
Nu cumpăr o cameră ca să filmez reclame sau vloguri. O cumpăr ca să trag 10.000 de cadre într-un weekend, cu viteza și precizia unui chirurg vizual. Nu am nevoie de RAW video. Am nevoie de un focus care stă unde îl pun. Un preview care arată clar ce-am făcut. O baterie care rezistă cât mai mult. Atât.
S1R II pare impresionant – pe hârtie
Are un senzor full-frame de 44.3 megapixeli, stabilizare pe 5 axe, viteză bună la rafală, construcție solidă, body profesional. Pe hârtie, este visul unui fotograf de produs, de modă sau de peisaj. Dar pentru un fotograf de eveniment? E greu de spus.
De ce?
- Nu știm cât de bine performează autofocusul în low light.
- Nu știm real cât a fost de îmbunătățit sistemul de focus PDAF (Phase Detection Auto Focus).
- Nu avem demonstrații clare din teren, făcute de fotografi, nu de YouTuberi entuziaști de color grading.
Aș face upgrade la S1R II?
E o întrebare la care încă nu am răspuns complet. Mă tentează. Dar fără un salt clar în autofocus și fiabilitate foto, nu sunt sigur că merită costul.
Și, foarte sincer: nu vreau să cumpăr un aparat „scump și puternic” doar pentru că e nou.
Vreau să simt că îmi oferă ceva ce S5-ul meu nu mai poate.
Ce mi-ar trebui ca să mă conving?
- În primul rând să îl pot testa la 2-3 evenimente, ca și cameră secundară.
- Review-uri reale, făcute de fotografi, în teren: eveniment, nunți, portret, etc…
- Mărturii despre stabilitate: cum merge la 5000–6000 de cadre pe zi?
Panasonic Lumix S1R II pare un aparat spectaculos pentru creatorii de conținut video. Dar pentru fotografi? Încă așteptăm dovada.
Concluzie – Încă merită achiziționat Panasonic Lumix S5 pentru un fotograf de eveniment?
După peste 400.000 de cadre trase cu două corpuri Panasonic Lumix S5, o varietate de locații, ore și stiluri de iluminare, pot spune că acest aparat a devenit o extensie a felului în care lucrez.
Nu este un aparat „de showroom”. Este un aparat care a transpirat, a fost zgâriat, cărat în rucsac în ploaie, soare, ninsoare. Și în tot acest timp, a livrat.
Ce mi-a oferit Panasonic Lumix S5?
- Fiabilitate – deși a avut unele bug-uri, nu a cedat niciodată la un eveniment.
- Performanță ISO excelentă – rareori am avut neapărat nevoie de blitz.
- Greutate perfect echilibrată pentru ture lungi – fără să îmi “rupă mâna”.
- Calitate a imaginii foarte bună – culori naturale, detalii fine.
- Workflow eficient – datorită dual card slot-ului, bateriei bune și meniurilor rapide.
- Integrare excelentă cu obiectivele Sigma Art – mai ales 35mm și 85mm.
Ce mi-aș fi dorit în plus?
- Un autofocus mai predictibil – fără să fiu nevoit să trag 3 cadre doar ca să fiu sigur.
- Un preview real al RAW-ului în aparat – fără surprize când ajung acasă.
- Un roadmap mai clar pentru fotografi, nu doar pentru videografi.
Pentru cine este potrivit Lumix S5?
✔️ Fotografii de eveniment care vor un sistem fiabil, accesibil și bine construit
✔️ Cei care trag mult și în lumină slabă și au nevoie de performanță ISO
✔️ Cei care editează în RAW și apreciază o imagine curată și naturală
✔️ Fotografii care știu să compenseze micile neajunsuri cu experiență practică
Pentru cine nu este?
❌ Fotografii care se bazează foarte mult pe autofocus ultra-rapid și precis
❌ Cei care nu au timp/chef de workaround-uri (ex: trag mai multe cadre ca să fiu sigur)
❌ Cei care caută o cameră „plug & play” în workflow de studio sau fashion, unde focusul trebuie să fie 100% stabil și preview-ul exact.
Verdictul meu personal?
Panasonic Lumix S5 este o cameră foto profesională foarte bună, cu limitări ușor de înțeles, dar cu o personalitate clară și un potențial enorm. Nu e pentru toată lumea, dar dacă știi ce faci și înțelegi cum să o folosești, va deveni un partener de nădejde.
Dacă ești fotograf de eveniment și cauți o cameră accesibilă, fiabilă și capabilă să ducă zeci de evenimente pe umeri, S5-ul nu doar că merită o șansă – merită respectul tău.
📝 Dacă ai întrebări despre experiența mea, vrei exemple de cadre reale sau cauți sfaturi legate de setup-ul foto pentru nuntă sau botez, mă poți contacta pe email sau WhatsApp. Cu drag povestesc mai multe!
